Antonița Fonari. Volumul II

Odată trecută partea introductivă, după ce s-a plâns cum îi iau politicienii pâinica ONG-istă de la gură, liderul social, de opinie și de ce vreți (deocamdată, nu politic) vine și cu alte detalii din ale ei treburi. Până ajungem, într-un final, la ce ne doare pe noi, bărbații, și pentru ce luptă ea, femeia… Care cică face drum spre grădiniță, iar bărbatul, spre bar…

Cât de ascultată/percepută ești?  Mesajul tău ajunge la moldovan ori trece pe lângă piața centrală?

Există puține zile când nu mi se întâmplă ca oamenii să mă salute, să mă apuce de mână ca să-mi spună cât de mult țin ei la ceea ce fac eu. Și asta se întâmplă pe Ștefan cel Mare sau în troleibuz…

Mergi cu troleibuzul?…

Mai este. Chestia asta chiar îmi place mult, și mă miră faptul că, atunci când merg cu colegii „în mase”, cei pe care eu îi consider mai deștepți și mai pregătiți decât mine, nu sunt salutați, ascultați, percepuți. Nu se vorbea cu ei…

N-au priză. De 220… Dacă erai tu acolo, la ce să se mai consume oamenii?

Eu am înțeles asta – sunt percepută mai „social” decât alții. Și încă ceva – femeile sunt percepute mai aproape decât bărbații. Probabil pentru faptul că noi, femeile, avem mesajele mai sociale, avem și imaginea de femeie, de mamă, cămin, probabil la o anumită vârstă oamenii ne cred când vorbim despre copii sau o problemă socială.

Aha, bate șaua să intre femeia mai ușor în Parlament…

Îmi pare rău că politicienii noștri nu înțeleg sau se fac a nu înțelege, că locul femeilor este și în politică, și într-un număr mai mare decât cel prezent. Nu pentru că așa vor ele, neapărat să intre în Parlament. Pentru că înțeleg ce înseamnă să ai grija copilului, responsabilități în cuplu, o fac mai mult și altfel decât bărbații.

Cât de mult ar fi implicat un tătic în creșterea copiluilui, există niște sentimente, trăiri, emoții, pe care copiii le percep doar de la mamă. Aceasta se gândește un pic altfel atunci când este vorba de a repartiza banii în bugetul familiei – pentru familie, pentru educație, pe când tata vrea la o mașină, sau ceva tehnic…

Nu știu cum e în societatea voastră, dar în a noastră, mama vrea blană și inel cu piatră…

Bine, este și asta în unele cazuri. Dar per ansamblu, femeile se gândesc la educarea copiilor pe filiera mai casnică, alta decât bărbătească. Este important ca partidele să înțeleagă că trebuie să aibă și femei din considerentul expus mai sus.

Apropo, atunci când vin la conducere, la nivelul comunității satului lor, bărbații se gândesc să facă drumul spre bar, club, iar femeile – la grădiniță, la școală…

Am vărsat o lacrimă. Ai uitat de stadion. Ce imagine ne desenezi tu acuma..

Bine, poate că sună prea categoric, dar ar fi ideal ca niște decizii să fie luate nu doar de către bărbați, ci în comun…

Și facem grădinița lângă club și un singur drum. Ziua toți la grădiniță, seara – toți la club…

Eu aș prefera o abordare mai serioasă, totuși. Eu știu ce se discută în stradă, ce se discută cu mine, oamenii au nevoie de niște femei care știu să influențeze, să schimbe, să spună, să insiste. Eu n-am o mare problemă să zic, să fiu văzută și ascultată de către cei de la guvernare.

Bine că te mai ascultă cineva…

Dacă e să facem o comparație cu Rusia, oameni ca mine și colegii mei, ar fi fost demult omorâți pentru ceea ce spun…

Bucură-te că nu trăiești acolo…

Sau închiși. Găseau o modalitate să rezolve cu ei. Jumătate din țările lagărului comunist nu oferă posibilități de exprimare a cetățenilor lor cât există în R. Moldova. Deși există o mică problemă – guvernarea gasește modalități de eschivare și mușamalizare, chiar dacă demonstrăm fraude crase comise de unii agenți economici în duet cu jucătorii politici.

Stop. Nu se aude… Pe acestă notă neclară încheiem Volumul II al operei clasicului nostru.

Sursa: http://unicool.md/index.php/video/b-femei/g-f-a-g/item/364-antonita-fonari-volumul-ii