Şcoala şi familia pot dezvolta atitudinea civică
Republica Moldova a ajuns la al 22-lea an de independenţă. Agenţia IPN şi-a propus să reflecte în mai multe materiale care au fost reuşitele şi nereuşitele în dezvoltarea ţării. Reprezentanţi ai guvernării actuale, experţi, foşti şi actuali politicieni îşi expun propria viziune care au fost paşii făcuţi de Moldova de la 27 august 1991 şi până acum.
Materialul nr.5 din ciclul IPN „Moldova-22. Paşi înainte şi paşi înapoi”, cu ocazia Zilei Independenţei
Atitudinea civică nu poate fi luată din stradă sau din cărţi, aceasta se transmite genetic şi poate fi diferită de la o naţiune la alta. Obişnuiţi cu un colectivism impus, cetăţenii Republicii Moldova prea puţin dau dovadă de atitudine civică atunci când au dreptul la alegere. Moldova are puţini lideri de opinie pentru că de-a lungul istoriei aceştia au fost deportaţi, persecutaţi, exterminaţi, iar noile generaţii de oameni cu atitudine se dezvoltă foarte anevoios.
Atitudinea civică „se transmite genetic”
Antoniţa Fonari, care este secretarul general al Consiliului ONG, dar şi vicepreşedinta Consiliului Naţional pentru Participare (CNP), susţine că cei care genetic au avut pornirea atitudinii civice au fost efectiv exterminaţi, fiind trimişi în Siberia şi la construit canale. „Într-o societate liderii de opinii nu sunt majoritatea. Este foarte uşor să iei dintr-o naţiune liderii, să-i extermini, iar după aceasta alţi lideri vor apărea foarte greu. Când spun că atitudinea civică se transmite genetic, evident că exagerez. Ce am în vedere este că atitudinea civică se transmite într-o familie care oferă o educaţie. Dacă oamenii care erau educaţi să fie activi, să le pese, au fost omorâţi, sau li s-a închis gura definitiv prin şocuri fizice, psihologice ş.m.d, noi nu avem generaţii de copii care să crească cu personalitate”.
În opinia Antoniţei Fonari, Moldova şi toate ţările din fostul lagăr socialist au problema liderilor de opinie şi a oamenilor cu atitudine. Ea crede că Moldova poate creşte oameni cu atitudine, dar pentru asta este nevoie de o perioadă mai lungă. Legile adoptate din domeniul voluntariatului ajută oamenilor să dezvolte simţul de apartenenţă la comunitate şi îi ajută să înveţe că ei pot face comunitatea mai bună. „Pentru că asta este o pornire firească a oamenilor, să facă fapte bune, să facă bine pentru sufletul lor. De asta oamenii merg la biserică, sau merg să facă voluntariat, sau acte de caritate”.
Liliana Rotaru, preşedinta organizaţiei pentru copii CCF Moldova, crede că în Republica Moldova atitudinea civică este mai mult o excepţie decât o regulă. Ea crede că o altă situaţie nu puteam avea, după zeci de ani de colectivism impus; iar în ultimii 22 de ani societatea moldovenească a luat-o în partea opusă, a individualismului egoist, indiferent şi rece. „Cred că diferenţa dintre colectivismul impus şi spiritul civic e esenţială: primul se face de „ochii lumii” (adică a partidului) şi forţat, pe când spiritul civic e o necesitate şi e exercitat voluntar şi indiferent de ochii care te privesc”, a specificat Liliana Rotaru.
Preşedintele organizaţiei neguvernamentale „Eco-Răzeni”, Sergiu Gurău, este de părerea că situaţia socio-economică precară din ţara noastră determină în mod direct gradul de activism civic al cetăţenilor. Preocupările oamenilor axate în principal pe asigurarea materială a familiilor, în detrimentul educaţiei şi al culturii, are ca şi consecinţa creşterea generaţiilor cu un nivel scăzut de spirit civic. Astfel, situaţia în domeniul cultivării şi manifestării atitudinii civice în rândul cetăţenilor Republicii Moldova, după proclamarea independenţei şi până în prezent, a cunoscut o evoluţie lentă, fără a înregistra progrese remarcabile. „Îmi amintesc de anii de şcoală (a doua jumătate a anilor 1990′), perioadă în care cu un grup de colegi am venit cu iniţiativa de a fonda muzeul satului, după care am participat la mai multe acţiuni de salubrizare şi plantare a spaţiilor verzi din localitate. În aceste acţiuni eram ghidaţi de profesori, de altfel cum se întâmplă şi în ziua de azi, însă constat cu regret că lucrurile în mare parte nu s-au schimbat: muzeul nu a supravieţuit, salubrizări şi plantări se fac an de an – gunoi însă tot mai mult pe străzi iar copaci mai puţini”, a menţionat Sergiu Gurău.
Atitudinea civică după proclamarea independenţei
„Imediat după proclamarea independenţei Republicii Moldova au fost foarte mulţi donatori care au investit sume enorme în societatea civilă, în ONG-uri”, susţine Antoniţa Fonari. 80% din aceste surse au fost investite în SRL-uri şi cam 20% au fost investiţii de succes în organizaţii care, indiferent dacă au fost sau nu bani, au promovat o idee socială. „Au fost organizaţii cărora le-a păsat de beneficiarii lor: fie copii rămaşi fără îngrijire părintească, persoane cu dizabilităţi etc., şi acest grup mic de oameni a reuşit să pună o bază mai bună, de la nimic, pentru că pe timpurile Uniunii Sovietice organizaţiile obşteşti erau de genul ecologiştilor şi filateliştilor etc.”, a mai spus Antoniţa Fonari.
Chiar dacă au fost eşecuri, Antoniţa Fonari susţine că în 22 de ani de la independenţă Moldova are o bază a unei societăţi în care există un raport dintre puteri. Societatea civilă este una din puterile care, dacă nu funcţionează corect, sau dacă „se gudură” pe lângă guvernare, ţara nu va creşte. „Societatea civilă este o opoziţie mai puternică decât opoziţia parlamentară. Societatea civilă prin definiţie trebuie să fie în opoziţie cu guvernarea, trebuie să-i verifici, să nu fii încrezător până la urmă ce vor face, pentru că astfel să se simtă un control. Cetăţeanul de rând de multe ori nu are timp, curaj, cunoştinţe cum să controleze unde se duce impozitul pe care îl plăteşte din buzunarul lui”.
Continuarea pe: http://ipn.md