O societate divizată nu are cum să producă instituţii sociale perfecte
Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale „Viitorul” a marcat ieri două decenii de activitate lansând la Chişinău un studiu despre evoluţia organizaţiilor neguvernamentale din Republica Moldova. Despre importanţa dar şi provocările pe care le întâmpină ONG-urile locale care veghează actul guvernării o discuție cu expertul IDIS Viitorul şi autorul studiului, Eduard Ţugui.
Eduard Ţugui: „Organizaţiile neguvernamentale sunt creaţia cetăţenilor, pentru cetăţeni. Pe multe sectoare îi reprezintă mai bine chiar decât autorităţile publice. Sunt multe grupuri sociale în Republica Moldova care mai bine de 20 de ani chiar au fost abandonate de către autorităţile publice şi au fost preluate în custodia organizaţiilor neguvernamentale. Persoane cu dizabilităţi, persoane traficate, persoane în etate, victime ale torturii – anume acesta este segmentul care onorează societatea civilă din Republica Moldova pentru lucrul pe care l-a făcut.
În fond, am identificat în studiu ca principală problemă pentru organizaţiile neguvernamentale, în evoluţia lor de mai bine de două decenii, ca şi pentru autorităţile publice, sectorul privat, a fost faptul că aceste instituţii sociale, de fapt, s-au creat în toată lumea în cadrul societăţii în ansamblu. Ei, în cazul Republicii Moldova, avem o societate dezbinată – avem divizare în malul drept, malul stâng, avem o divizare deja aici, pe malul drept şi sigur că o societate divizată nu are cum să producă instituţii sociale perfecte. Nici sectorul public, nici sectorul privat, nici sectorul asociativ.
Dincolo de aceasta, sigur că există alte probleme specifice sectorului, cum ar fi relaţia cu autorităţile publice. Este încă nevoie de o regândire a acestui raport: sectorul public – sectorul privat. Există probleme, sigur, de comunicare, poate, de imagine publică a sectorului asociativ. Cu siguranţă, în organizaţiile mai tinere mai tinere, mai noi, sau asociaţiile obşteşti locale sunt şi probleme de personal, sunt probleme de infrastructură. Nu sunt dotate încă toate organizaţiile, pentru că avem peste opt mii de asemenea organizaţii şi nu toate sunt active. Din peste opt mii, cam un sfert sunt organizaţii active, celelalte fac doar statistică la registrul de la Ministerul Justiţiei. ”
Europa Liberă: Dacă ne referim la relaţia dintre organizaţiile neguvernamentale şi autorităţi – recent am fost martorii unei discuţii mai aprinse între membrii Consiliului Naţional de Participare şi reprezentanţi ai guvernului: CNP-ul a reproşat autorităţilor că nu ar fi suficient de transparente. În opinia Dumneavoastră, autorităţile de la Chişinău chiar pleacă urechea la recomandările organizaţiilor neguvernamentale?
Eduard Ţugui: „Cu siguranţă, în ultima perioadă s-au îmbunătăţit aceste relaţii. Inclusiv acelaşi CNP are un rol important în această îmbunătăţire.
Dar, din punctul meu de vedere, când autorităţile au nevoie de serviciile sectorului asociativ, atunci este mai fezabilă această cooperare. Când are el nevoie – apelează şi „pleacă urechea”, cum aţi spus, la acele iniţiative sau reforme venite din partea sectorului asociativ, dar uneori nu ascultă, sau, sectorul asociativ nu participă la întregul ciclu de politici publice. Participă la faza de identificare a problemelor, iniţiere, elaborare, adoptare, promovează de multe ori, inclusiv prin diferite campanii publice, adoptarea anumitor reforme, după care, ele scapă faza de implementare. Scapă din intenţia statului. Sunt exemple foarte multe.
Societatea civilă a participat de fiecare dată şi a susţinut, de exemplu, reforma în justiţie, reforma Centrului Naţional Anticorupţie, crearea Comisiei Naţionale de Integritate, însă ele, la un moment dat, după ce au fost adoptate, s-au creat instituţiile, nu sunt neapărat funcţionale. Deja, autorităţile publice le conduc cum consideră ele de cuviinţă.
Alt exemplu ar fi felul cum s-au votat această primăvară o serie de legi peste noapte şi atunci nu e cum, tehnic, fizic, ca organizaţiile neguvernamentale să participe. Este adevărat că şi organizaţiile neguvernamentale nu au fost de fiecare dată pregătite sau insistente sau active în promovarea anumitor reforme.”
Sursa: europalibera.org