Activismul civic, nepopular în rândul moldovenilor
Daniela Terzi-Barbăroşie, psiholog: ”În Moldova avem deficit pe partea ce ţine de competenţa civică. Nu prea am avut o tradiţie a activismului civic. Deficitul acesta este condiţionat şi de realităţile istorice. Nu mă aştept la revoluţii pentru că nu avem de unde. În acelaşi timp nu putem spune că moldovenii sunt total indiferenţi sau sunt laşi”.
”Nu putem spune că moldovenii nu protestează. Este un alt subiect ce fel de protest este organizat, care este tema acestuia. Unele proteste sunt pur şi simplu false, nu au soluţii, sau nu au continuitate. În Moldova în general este o reticenţă faţă de protestele sociale. Temele sociale nu sunt populare. Începi cu o idee, dar ajungi cu totul la altceva”, susţine sociologul si activistul Vitalie Sprînceană.
În cadrul emisiunii „Politica”, cunoscutul activist Oleg Brega s-a arătat deranjat şi chiar revoltat de indiferenţa majorităţii cetăţenilor la unele evenimente care au loc în ţară. Acesta chiar s-a arătat destul de supărat pe Sergiu Voloc, pe care mai mulţi oameni au decis să-l susţină, organizând un protest, însă de la care a lipsit actorul. ”Voloc nici nu a venit la eveniment. Nu a dat nici o atenţie. Asta a fost culmea laşităţii. Şi el nu a participat niciodată în susţinerea a ceva. Voloc este reprezentativ pentru societatea aceasta. Şi e de mirare că şi pentru protestul pentru Voloc a venit atât de puţină lume, chiar dacă pe internet câteva sute au zis că o să vină. Eu de 12 ani protestez. Vrem să facem proteste pentru a demonstra societăţii că trebuie să se implice, trebuie să se formeze o masă critică. Moldovenii nu au cultura polemicii, nu au exerciţiul de gândire critică. Unele proteste sunt disperate, altele au rezultate. Iar lucrurile se pot mişca, chiar şi alt capăt al ţării ”.
Antoniţa Fonari, vicepreşedinte Consiliul Naţional de Participare: ”Societatea ar trebui să fie alcătuită din lideri de opinie, sindicalişti, reprezentanţi ai bisericilor. Lucrurile pot fi schimbate în câteva feluri. Prin dezbateri, proteste sau chiar discuţii personale. Prin discurs putem să ne impunem, să schimbăm lucrurile, depinde ce vrem noi şi cum cerem acest lucru. Şi noi din fericire, avem cazuri concrete când spre exemplu protestele, au adus rezultate”.