Antonița Fonari Vol. I

Pentru că adevărul ei este prea adevărat și gura prea mare (vorbește mult și interesant), plus că mai este și femeie, am divizat opera Antoniței Fonari în câteva volume.

Secretarul general al Consiliului ONG este un interlocutor minunat și tolerant (altfel nu-i permite specificul activităților), astfel că și-a pus compul pe genunchi, pe o bancă în spatele lui Ștefan cel Mare, a luat reportofonul în mână și a început să vorbească.

Cât autorul a dat o fugă după înghețată, treaba era deja făcută.

Nici chiar așa, dar tot pe-undeva pe-aproape.

Este profesionistă și la dat interviuri.

Ce înseamnă societate civilă? Se pare că unii au denaturat termenul până a-l face sinonim cu ONG-urile. Chiar unii non-guvernamentali și-au tras plapuma societății civile peste ONG-ul lor.

Nu consider că dacă sunt niște ONG-uri active, ele trebuie date la o parte de societatea civilă. ONG-urile adună în ele oameni care au mai mult spirit civic. Iar faptul că societatea civilă și ONG-urile se suprapun sau se confundă este pentru că altcineva nu iese în față.

Ai văzut multe grupuri de cetățeni care să se unească sub o cauză, să-și apere până la capăt dreptul lor?

Poate și pentru că nu au niște lideri instruiți care să fie obișnuiți cu mujicia politicienilor. Oamenii noștri politici se obișnuiesc cu faptul că oamenii simpli nu au capacitatea să se adune pentru o cauză. Pe de altă parte, alde tine se și revoltă de ce Brega sau Fonari se autoîntitulează „societatea civilă?”

Doamne ferește! Vă încredințez stindardul și să-l duceți falnic!

Atât timp cât noi putem să pledăm ca cetățeni, sigur, suntem societate civilă. Eu nu văd o problemă în faptul că, în R. Moldova, mai multe ONG-uri pledează și ies în stradă, atât timp cât nu sunt alte forme de organizare și de manifestare.

De ce nu are cine?

Este o problemă specifică nouă, problema personalității individului, sau a lipsei acesteia, mai degrabă.  Dacă analizăm atent trecutul, observăm foarte multe influențe și foarte puțini lideri locali, de-ai noștri, prezenți în ținutul ăsta din moși-strămoși. Așa s-a întâmplat că Moldova s-a dezvoltat fiind sau sub germani, în perioada „Karol Shmid”, sau sub ruși în perioada sovietică. Mereu am fost influențați de către cineva. O problemă teribil de mare a fost colectivizarea, deportările în Siberia. Oamenii cu simțul proprietății care au avut spirit, cărora, chiar le-a păsat, la un moment dat, au fost ridicați, duși, omorâți. Iar cei care au rămas au mari carențe la capitolul demnitate și spirit civic. Toți așteaptă cineva să le facă ceva, să le rezolve.

Păi dacă este Fonari cu Brega, la ce să-și încordeze șuncile?

Din păcate, așa e. Oamenii observă o situație proastă. Oricum, foarte mulți dintre cei care se revoltă că, de exemplu, cineva le-a furat pădurea sau îi minte și le cheltuiesc impozitele pentru mașinile personale, nu ies în stradă, nu fac scandal, nu pledează. Revolta lor are un perimetru foarte restrâns și o formă foarte pasivă.

Convinge-mă, te rog, că un ONG este un lucru util societății și nu o modalitate de a vinde aer și de a face ușor niște bani. Presupunem că sunt moldovanul de rând, care îl mai crede și pe VNV (Voronin)…

Crezi că nu am ce face decât să te conving de ceva? Nu vreau să te conving că ONG-urile sunt perfecte. Sunt foarte diferite. Există foarte multe organizații înregistrate la nivel de comunități care, pentru satul lor sau pentru câteva hudițe, chiar schimbă lumea! Cele de la nivel local, de pe lângă școlile din comunitate, fac proiecte pentru copii sau persoane în etate, alte inițiative cu caracter social – chiar sunt extraordinar de bune…

E adevărat că multe ONG-uri sunt înregistrate ca un fel de SRL-uri. Am fost foarte mirată să văd câți oameni, când se discuta legea „nedescriminare”, stăteau comozi, puteau să zică că legea nu e bună… Și când au început să vină fonduri europene, mă crucesc cât de multe proiecte pe tema nedescriminare fac acești oameni. Atunci, în acea perioadă grea, când era nevoie să ieși în față și să exprimi cumva atitudinea pentru a proteja toate grupurile, ei nu erau.

Au apărut când a apărut bablosul… 

Până la asta, au fost oameni care au ieșit și s-au expus, au riscat, au fost blamați, înjurați, amenințați.nÎn cazul meu, s-a vorbit urât și la adresa copiilor mei, băiatul mi-a fost făcut „pidar”, iar fata, „lesbiană”…

În cele mai frumoase tradiții moldovenești…

Oameni nesănătoși la cap care m-au amenințat pe mine și familia mea. Atunci, toate ONG-urile astea de acum nu existau. Cu promovarea echității gender, la fel. Aceiași oameni care fac din crez lucrul ăsta și încearcă să discute cu deputații, merg să se întâlnească cu fracțiunile parlamentare, se stresează…Totul pentru ca, apoi, să vină câteva milioane în țară și să existe suficienți oameni care le preiau sub forma diferitor proiecte.

Și la ce concluzie ajungem?

Chiar dacă sunt secretar general al Consiliului ONG, nu vreau să zic că domeniul în care și pentru care activez este inocent și sfânt. E un domeniu în care sunt foarte mulți oportuniști, acum că vin fonduri europene…Mai e o chestie: La sfârșitul anului trecut s-au înregistrat foarte multe ONG-uri create de către politicieni, funcționari publici..

Ești invidioasă că s-au băgat intrușii pe domeniul vostru. Dă-le crezare că nu-i primesc nevestele acasă. Să privească cum merg banii pe-alături și să ți-i lase ție…

Ei văd pe unde vin bani și atunci fac niște forme de asociere. Apropo de societate civilă, eu cred în acele ONG-uri și în acei lideri care au o poziție dacă sunt sau nu proiecte. Iar cei care vin și pleacă… Se întâmplă ca și în politică.

Sursa: http://unicool.md/index.php/video/b-femei/g-f-a-g/item/353-antonita-fonari

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *